Diferențele dintre opțiune și mandat. Termeni și condiții


Dan CHIRICĂ Unul din cele mai importante și complexe contracte, mandatul, deși beneficiază de o nouă reglementare cuprinsă în NCC noul Cod civilcontinuă să rămână învăluit într-un oarecare halou de terra incognita, în dreptul nostru fiind tratat de cele mai multe ori simplist.

Dintre problemele dificile și controversate privitoare la acest contract ne-am propus în prezentul studiu să le abordăm pe cele referitoare la: obiectul prestației mandatarului I ; întinderea mandatului II ; Depășirea limitelor mandatului III ; dreptul mandatarului la remunerație IV ; mandatul fără reprezentare reprezentarea indirectă și contractul de prête-nom V.

Pentru a putea înțelege problematica obiectului prestației mandatarului o foarte succintă prezentare a evoluției în timp a acestui contract se impune. Diferențele dintre opțiune și mandat considerații asupra evoluției concepțiilor cu privire la contractul de mandat 2.

În concepția dreptului roman, care nu cunoștea instituția reprezentării perfecte încheierea actului juridic de către mandatar în numele și pe seama mandataruluimandatul putea să aibă ca obiect al prestației mandatarului la fel de bine atât îndeplinirea unor acte materiale, cum ar fi acelea de a curata, a călca sau a repara haine, cât și a unor acte juridice, cum ar fi acelea de a cumpăra o proprietate pentru mandant sau de a se îngriji de afacerile lui [1].

Ceea ce caracteriza contractul de mandat la Roma nu era însă, așa cum se întâmplă în prezent, natura diferențele dintre opțiune și mandat îndeplinite de mandatar pentru mandant, ci faptul că era executată cu titlu gratuit, fiind considerat un serviciu făcut între prieteni. Ulterior, nu fără oarecare ipocrizie, s-a admis că mandantul poate recompensa pe mandatar drept mărturie a recunoștinței pentru serviciul făcut dezinteresat de acesta cu un onorariu honor acordat în afara contractului de mandat, cu titlu de gratitudine, nu cu titlu de contraprestație [3].

După căderea Imperiului Roman, timp de mai multe secole, dreptul roman s-a eclipsat, fiind redescoperit diferențele dintre opțiune și mandat resuscitat în Vechiul Drept francez de glosatori începând cu secolul al XII-lea. În schimb, spre deosebire de dreptul roman, mai întâi, conţinutul activităţilor specifice susceptibile de a intra în s6ufera prestaţiilor mandatarului s-a lărgit incluzând profesiunile liberale recentrate asupra activităţilor intelectuale şi artisticecare în dreptul roman fuseseră lăsate în afara sferei contractuale, dispreţuite şi deci incluse în sfera locatio conduction — locațiunii serviciului rămânând în continuare doar activităţile manuale [6].

Ulterior, începând din secolul al XVI-lea s-a admis că atunci când mandatarul avea ca misiune încheierea unor acte juridice, efectele acestora se vor produce în persoana mandantului, punându-se astfel bazele principiului reprezentării perfecte [7]. Codul civil Napoleon din anul defineşte la art. Reprezentarea devine astfel un element care ţine de esenţa mandatului, astfel încât misiunea mandatarului se concentrează pe încheierea unor acte juridice pe seama mandantului, în vreme parabolc sar modul de utilizare în opțiuni binare, printr-un efect reflex, de resortul locaţiunii lucrărilor antreprizei rămâne îndeplinirea unor acte materiale [8].

Potrivit dispozițiilor art. Prin urmare, gratuitatea nu mai este de esența mandatului așa cum era diferențele dintre opțiune și mandat dreptul romanci devine o chestiune de natura lui, părțile putând deroga prin convenție de la aceasta [9]. Trebuie însă menţionat şi subliniat faptul că în viziunea autorilor Codului civil francez, în pofida dispoziţiilor art. Odată cu dezvoltarea capitalismului şi a relaţiilor comerciale evoluează şi concepţiile sociale, vechiul dispreţ faţă de ocupaţiile manuale lucrative fiind înlocuit cu postulatul egalităţii între munca fizică şi cea intelectaulă.

Astfel, în anulavocatul bordelez Jean-Baptist Duvergier, continuând Tratatul lui Touillier consacrat Codului civil francez, atacă frontal concepţia Codului privitoare la mandat, scoţând în evidenţă, mai întâi, că este o ipocrizie ca mandatul să fie inclus în continuare în sfera actelor cu titlu gratuit atunci când se plăteşte un onorariu honorîn timp ce locaţiunea lucrărilor este inclusă în sfera actelor de comerţ întrucât are stipulat un preţ, mai apoi, pentru că această concepţie este inexactă prin faptul că include în sfera mandatului actele legate de exercitarea profesiunilor liberale medicina, avocatura, notariatul, activitățile artistice etc.

Lucrurile stau la fel în cazul mandatului salariat.

puneți opțiunile binare

Însă cel care închiriază munca sa antreprenorul — n. Din contra, mandatarul acţionează în numele mandantului; capacitatea şi voinţa mandantului sunt cele care dau forţă şi efecte actelor sale … Dacă ceva este făcut de o persoană pentru alta și există îndoială dacă aceasta s-a făcut în executarea unei locaţiuni a lucrării antrepriză — n.

În această optică, serviciile prestate de liber profesioniști medici, avocați, notari, arhitecți, artiști etc.

  • E-Mandat - mandat postal electronic rapid
  • Recenzii opțiune ifk
  • Opțiuni binare recenzii olymptrade
  • Termeni și condiții | Orange
  • Cum să faci bani rapid în fs17
  • Hedging opțiuni binare
  • Cum să faci bani 1000 de ani

Noii chei de lectură a textelor Codului civil Napoleon concepută de Duvergier, diferențele dintre opțiune și mandat totul diferită de cea a autorilor acestui Cod, deşi primită imediat de o serie de doctrinari de seamă Aubry et Rau, Taulier, Laurent, Mourlon, Guillouard, Huc, Baudrry-Lacantinerie et Wahl,i-a trebuit o jumătate de secol pentru a fi acceptată în cele din urmă și de practica judiciară [13]iar apoi de toată lumea.

În dreptul nostru civil anterior Codului civil de laCodul Calimah, inspirat de Codul diferențele dintre opțiune și mandat austriac din conţinea dispoziţii art.

Această concepţie s-a păstrat şi după adoptarea Codului civil de lafiind susţinută de doctrină și jurisprudență [14]. Obiectul prestației mandatarului sub regimul noului Cod civil 7. Urmând modelul altor sisteme de drept în speță, art. Așadar, în sensul dispozițiilor art. Poate fi vorba de orice act juridic, fie acesta unilateral renunțarea la un drept;  ratificarea unui act; denunțarea unui contract; confirmarea unui act etc.

Este posibil ca executarea mandatului să fie însoțită și de anumite acte materiale sau intelectuale, cum ar fi cazul celor de consiliere a clientului de către avocatul pe care l-a angajat pentru a-l reprezenta într-un proces, reprezentarea în proces fiind o activitate caracteristică unui contract de mandat, pe când consilierea este o activitate specifică unui contract de antrepriză.

Tot astfel, se poate întâmpla ca arhitectul care a convenit cu beneficiarul proiectarea și ridicarea unei construcții, prestații specifice contractului de antrepriză, să fie împuternicit de acesta din urmă să depună documentația necesară în vederea obținerii autorizației de construire în numele și pe seama lui și să îl reprezinte în fața autorităților competente, activități care sunt specifice contractului de mandat.

În situațiile de genul celor de mai sus, fiecare dintre activitățile specifice vor fi guvernate de regulile specifice mandatului, respectiv antreprizei, calificarea fiind așadar distributivă datorită diferențelor nete dintre cele două contracte, nefiind posibilă o calificare unitară în temeiul principiului accesorium sequitur principale [16].

Din punct de vedere practic, acest contract poate fi utilizat atunci cand o parte doreste sa se oblige ferm si irevocabil spre exemplu sa transmita dreptul de proprietate asupra unui bun, in vreme ce cealalta parte isi pastreaza dreptul de a opta sau nu in acest sens. In cazul in care aceasta ultima parte nu opteaza spre cumparare pierde pretul platit la incheierea actului, iar in cazul in care opteaza in sens pozitiv, devine automat proprietar, fara a mai fi necesara prezenta vanzatorului. Cu toate că pactul de opţiune poate fi utilizat, cel puţin teoretic, pentru încheierea unei multitudini de contracte spre exemplu contracte de închiriere, gaj, ipotecă, sau muncăel este cel mai adesea utilizat în vederea perfectării contractelor de vânzare-cumpărare.

Același lucru se întâmplă și în dreptul Québec, în practica judiciară statuându-se bunăoară că intermediarul curtierul de asigurări este un mandatar fie al asigurătorului, dacă discută prețul și condițiile poliței de diferențele dintre opțiune și mandat cu asiguratul, fie al acestuia din urmă dacă, prin mijlocirea intermediarului, a urmărit să găsească un asigurător care să-și asume riscurile care îl interesau pe el prin încheierea unei polițe de asigurare [19].

În alte spețe, de asemenea, s-a judecat că intermediarul curtierul de valori mobiliare este un mandatar al clientului [20]. În dreptul francez, această concepție a fost combătută, arătându-se că, cel puțin în lumina dispozițiilor art.

Firește însă că, în cazul în care intermediarul nu este împuternicit să participe activ la procedura de negociere, ci doar să comunice oferta emitentului către destinatarul acesteia sau acceptarea destinatarului ofertei către ofertant, fiind deci un simplu mesager nuntiusnu mai este vorba despre un mandat, ci despre o activitate specifică antreprizei [24].

De asemenea, din prevederile art. În legătură cu contractul de agenție, care este reglementat într-un capitol distinct de cel consacrat mandatului Cap. De altfel, în dreptul nostru, chiar și sub regimul reglementărilor anterioare NCC, contractul de agenție era considerat a fi o specie a contractului de mandat art. NCC nu s-a îndepărtat nici el de la această concepție, stipulând la art. Există și alte reglementări exprese din care rezultă că activitatea de negociere desfășurată de un intermediar este una specifică mandatului.

În acest sens sunt, bunăoară, dispozițiile art. În concluzie, în prezent, în dreptul nostru, având în vedere și caracterul monist al reglementării NCC, prin unificarea dreptului obligațiilor civile și comerciale [29]știut fiind că mandatul comercial avea o sferă mai largă de cuprindere decât cel civil, obiectul prestației mandatarului constă nu numai în încheierea de acte juridice pe seama mandatarului, ci și în operațiunile prealabile specifice de negociere și de intermediere în vederea încheierii unui anumit contract desfășurate în numele și pe seama mandantului reprezentare perfectă sau în numele său al mandataruluidar pe seama mandantului reprezentare imperfectăadică prin învestirea agentului sau intermediarului cu o putere de a exprima în cadrul acestora un interes al altuia, distinct de al său, o voință care nu este a sa, ci a celui care i-a delegat acea putere, și care, ca atare, îl leagă nu pe el diferențele dintre opțiune și mandat, ci, în ultimă instanță, pe cel care i-a conferit acea putere.

strategia de pescuit pentru opțiunile binare

Faptul că discuția de mai sus nu prezintă doar un simplu interes teoretic, ci unul cu pronunțat caracter practic este demonstrat de situația creată într-o speță care credem că merită toată atenția.

În cazul din speța în discuție, Universitatea din Târgu-Jiu a lansat o chemare la ofertă pentru achiziționarea unei construcții cu teren.

limita inferioară a opțiunii este

Ca urmare a acestei chemări la ofertă, o persoană fizică, A, a făcut o ofertă de vânzare, iar universitatea a împuternicit o comisie de negociere să intre în legătură cu ofertantul pentru a stabili valoarea imobilului pe baza unei expertize.

Expertiza s-a realizat, iar negocierile s-au finalizat prin încheierea unui proces-verbal. Ulterior însă, universitatea a achiziționat un alt imobil de la un alt ofertant pe baza unui contrat de vânzare-cumpărare încheiat în unde să luați sau să câștigați rapid un milion autentică.

În această situație, A a acționat Universitatea în judecată solicitând ca pârâta să fie obligată la perfectarea vânzării imobilului, pe considerentul că procesul-verbal de negociere a avut valoarea unei promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare.

Pactul de Optiune – Notar Cluj

Pârâta s-a apărat invocând faptul că procesul-verbal de negociere semnat de reclamant și comisia de negociere a fost respins de Senatul Universității, care a hotărât achiziționarea unui alt imobil. Tribunalul Gorj a admis acțiunea reclamantului și a perfectat prin hotărârea sa contractul de vânzare-cumpărare dintre părți.

În apel însă soluția instanței de fond a fost infirmată, acțiunea reclamantului fiind respinsă ca neîntemeiată [30]. În principiu, așa cum litigiul a fost angajat de reclamant, soluția instanței de apel este corectă. Ceea ce ar mai fi de adăugat din această perspectivă ar mai fi faptul că, întrucât, într-adevăr, acceptarea ofertei este un act de dispoziție, iar un asemenea act, în lumina dispozițiilor art.

Ceea ce este însă mult mai interesant de analizat în speță și ar merita toată atenția ar fi dacă nu cumva conduita Universității și a comisiei de negociere desemnate de aceasta față de reclamantul din speță nu ar fi putut fi analizată și eventual sancționată juridic cu mai multe șanse de reușită dintr-o altă perspectivă și pe alte temeiuri juridice decât cele fixate prin acțiunea introductivă de instanță.

Într-adevăr, dacă discuția s-ar fi situat pe terenul principiului potrivit căruia negocierile contractuale trebuie purtate cu bună-credință, cu respectarea obligațiilor de loialitate și securitate care impun coerență în comportament, a căror nerespectare atrage sancționarea cu obligarea la daune-interese a părții față de partea ale cărei așteptări legitime au fost nesocotite de cealaltă parte [31]în cazul din speță, existau pentru reclamant șanse considerabile de a obține câștig de cauză, ruperea negocierilor din partea Universității fiind intempestivă, făcută cu nerespectarea exigențelor bunei-credințe întrucât s-a produs într-o fază avansată a discuțiilor practic, după încheierea lor și fixarea prețului și fără un motiv diferențele dintre opțiune și mandat care să le fi putut justifica [32].

Din perspectiva ruperii negocierilor față de reclamant în cazul din speță, problema care se putea pune era dacă Universitatea putea fi ținută sau nu să răspundă, de vreme ce negocierile și procesul-verbal prin care s-a realizat o înțelegere asupra prețului nu au fost purtate direct de organele abilitate să angajeze juridic Universitatea, ci de către așa-zisa comisie de negociere.

Mai exact, se putea pune problema dacă comisia de negociere reprezenta sau nu din punct de vedere legal Universitatea în discuțiile cu reclamantul, așadar dacă era sau nu mandatară a acesteia. În ceea ce ne privește, considerăm că, deși comisia de negociere nu era o entitate juridică distinctă, neavând un statut legal persoană juridică, organ al Universității etc.

Aceasta întrucât membrii comisiei de negociere nu au purtat discuțiile cu ofertantul în nume propriu, neavând niciun interes de asemenea natură, ci pe seama și în numele Universității, aceasta din urmă delegând puterea de a negocia contractul de vânzare-cumpărare membrilor acelei comisii. Așa fiind, dacă, în final, s-ar dovedi că mandantul Universitatea a nesocotit așteptările legitime ale ofertantului, mandantul Universitatea ar fi trebuit să răspundă pentru încălcarea obligației de a negocia cu bună-credință, căci, date fiind circumstanțele, ofertantul putea spera cu temei că oferta sa va fi acceptată la prețul stabilit prin expertiza de evaluare a imobilului efectuată în procedura de negociere finalizată cu procesul-verbal semnat de părți ofertant și comisia de negociere, în numele și pe seama Universității.

Dacă în cazul unei situații ca aceea din speță s-ar considera că negocierea contractului nu ar putea constitui obiectul prestației mandatarului și că ar constitui obiectul unui contract de prestare de servicii antreprizăcare nu ar avea nimic de a face cu procedura de formare a contractului de vânzare-cumpărare la care se referea negocierea ceea ce, de altfel, este falsatunci beneficiarul în speță, Universitatea nu ar putea fi tras ă la răspundere pentru o conduită ca aceea din speță, ceea ce este inacceptabil.

Aceasta întrucât, din perspectiva comisiei de negociere, acesteia nu i s-ar putea imputa nimic deoarece conduita sa pe parcursul discuțiilor a fost ireproșabilă, ajungându-se în final la semnarea procesului-verbal de stabilire a prețului, iar din perspectiva Universității, care, în această logică, ar fi diferențele dintre opțiune și mandat serviciului prestat de comisia de negociere, din punct de vedere al antreprizei, nu ar exista nicio răspundere față ofertant, care ar fi terț față de un asemenea contract; or, aceasta ar fi o nedreptate pentru ofertantul de bună-credință, o conduită vădit ilicită a principalului față de el rămânând nesancționată.

În sfârșit, pentru a trage concluzii, ne putem întreba: cu ce ar fi mai caracteristică mandatului activitatea avocatului de reprezentare în justiție a clientului său decât cea de reprezentare a unei persoane în cadrul procedurilor de formare negociere a unui contract?

Sub regimul Diferențele dintre opțiune și mandat. Din acest punct de vedere, în esență, diferența consta în faptul că, în vreme ce ceea ce mandatarul se obliga să facă pentru mandant era încheierea de acte juridice în numele și pe seama acestuia cazul mandatului cu reprezentare sau numai pe seama acestuia dar nu și în numele său cazul mandatului fără reprezentareantreprenorul se obliga să facă pentru beneficiar simple fapte materiale sau intelectuale o lucrare sau un serviciu pentru beneficiar [34].

Gratuitatea despre care vorbea art. În privința întinderii mandatului, se făcea diferența clasică între mandatul special și cel general. Conform dispozițiilor art. Relevante pentru problematica întinderii mandatului erau diferențele dintre opțiune și mandat dispozițiile art.

Probleme controversate privitoare la contractul de mandat – ESSENTIALS

Având în vedere dispozițiile art. Faptul că este așa este demonstrat de problemele ridicate și soluția la care s-au oprit instanțele într-o speță.

cum să cheltuiți bani corect pentru a câștiga

Astfel, în cauza formând obiectul dosarului penal nr. Considerațiile din speța de mai sus, în opinia noastră, sunt eronate, dar trebuie remarcat faptul că ele nu sunt singulare, fiind susținute de o parte a doctrinei. În ceea ce ne privește, nu împărtășim punctul de vedere de mai sus [37]. Pentru a putea face diferențierile necesare trebuie remarcat și reținut faptul că ceea ce constituie obiectul oricărui contract de mandat este actul sau actele juridice pe care mandatarul le poate încheia în numele și pe seama mandantului mandatul cu reprezentare ori numai pe seama mandantului mandatul fără reprezentare [38].

Plecând de aici, având în vedere dispozițiile art. În ceea ce privește mandatul general, care, potrivit dispozițiilor art. Într-adevăr, poate fi considerat ca mandat general orice mandat care, într-o formă sau alta, se înscrie într-un anumit cadru mai larg decât acela al unui mandat special, se referă fie la o anumită categorie de bunuri din patrimoniul mandantului, fie la o categorie anume de acte juridice care pot fi încheiate de mandatar cu privire la întregul patrimoniu sau la o anumită categorie de bunuri ale mandantului.

Astfel, bunăoară, este cazul când mandatarul este împuternicit: să vândă toate bunurile mandantului sau o anumită categorie din acestea; să desfășoare un anumit gen de operațiuni juridice, cum ar fi reprezentarea de către un avocat a mandantului în toate diferențele dintre opțiune și mandat pe care le are sau le va avea mandat ad litem ; să încheie împrumuturi în numele și pentru mandant, fără a specifica sumele, de la cine să fie făcute, diferențele dintre opțiune și mandat ce condiții etc.

În definitiv, art. Este de principiu că în materie de mandat este interzisă extinderea prin analogie a puterii de reprezentare a mandatarului [49].

Browser incompatibil

Or, în cazul examinat, în care procura ar conferi mandatarului dreptul de a vinde orice bun mobil sau imobil al mandantului, nu se pune nicio problemă de interpretare, clauzele contractului fiind cât se poate de clare și precise, nesusceptibile de două sau mai multe interpretări.

În fine, în al treilea rând, obiectul mandatului în cazul examinat întrunește toate condițiile legale, fiind determinat determinabil în sensul dispozițiilor art. În finalul acestei secțiuni, câteva precizări se impun în legătură cu soluția la care s-a oprit ÎCCJ, s.

Mai întâi, se impune observația că mandatele în discuție erau nule absolut întrucât, fiind vorba de mandate conferite în principal pentru administrarea societății la care soții mandanți erau asociați, în conformitate cu dispozițiile art. Prin urmare, toate actele încheiate de mandatară în temeiul procurilor primite, inclusiv cele de vânzare încheiate în numele societății sunt nule absolut.

deschideți un cont demo nou

Apoi, dacă lăsăm deoparte nulitatea mandatelor și am presupune că, prin ipoteză, acestea ar fi fost valabil conferite, se pune problema puterilor conferite mandatarei prin acestea.

Aceste afirmații sunt eronate în ceea ce privește prima parte, anume că mandatele nu s-ar fi referit la o operațiune juridică determinată și că nu ar fi existat nicio mențiune expresă ce anume se poate vinde și cumpăra, dar, aparent paradoxal, sunt valabile în ceea ce privește faptul că ar bots bitcoin exmo vorba de procuri generale de administrare, însă din nou eronate în ceea ce privește ultima lor parte, anume că nu ar fi permis încheierea de acte de dispoziție, adică de vânzare în cazul din speță.

Să ne explicăm. În ceea ce privește prima parte a afirmațiilor, așa cum am văzut mai sus, un mandat care conferă mandatarului puterea de a vinde toate bunurile mandantului, fără a indica fiecare bun în parte, este valabil supra nr. Prin urmare, premisa de la care s-a pornit raționamentul este eronată. În fine, mandatele din speță au conferit mandatarei dreptul de a vinde și cumpăra pentru societate orice imobil situat în România. Problema care s-ar fi putut însă pune ar fi fost dacă mandatara a primit sau nu inclusiv împuternicirea de a vinde imobilele aflate în capitalul social al societății, așa cum pare că s-a întâmplat în speță.

Dacă avem în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art. Sub regimul noului Cod civil Acest text de lege se aplică atât mandatului cu reprezentare art. Sursa de inspirație a art. Din dispozițiile art. În realitate însă, alin. Mandatul general poate fi conferit pentru toate afacerile mandantului sau doar pentru o parte determinată a acestora, așa cum este, bunăoară, cazul celui conferit unei bănci de titularul unui cont bancar curent — NCCcare implică împuternicirea băncii de a face și primi plăți pentru acesta art.

Din dispozițiile legale mai sus citate rezultă că mandatarul nu poate încheia acte de dispoziție pentru mandant decât dacă are o împuternicire expresă în acest sens. Împuternicirea expresă este cea prin care se determină cel puțin natura actelor pe care le poate încheia mandatarul pentru mandant supra nr. Modul de determinare expresă a puterilor mandatarului este indiferentă, cu condiția ca aceasta să fie suficient de precisă.

Așa fiind, este valabil, bunăoară, mandatul prin care mandatarul este împuternicit să administreze și să vândă toate bunurile acestuia. În exemplul dat, mandatul expres de a vinde bunurile mandantului nu este unul cu executare uno ictu, dintr-o dată, ci cu executare succesivă [63]care se poate întinde pe durata termenului stipulat în contract diferențele dintre opțiune și mandat pe durata prevăzută de lege art.

În fine, conform art. Ideea care se desprinde din acest text de lege este că, în executarea mandatului său, mandatarul este îndreptățit să îndeplinească toate actele care, fără a fi prevăzute în mod expres în procură, se deduce că sunt necesare pentru aducerea la îndeplinirea a misiunii sale. Astfel, bunăoară, mandatarul împuternicit să recepționeze un bun achiziționat de mandant poate refuza recepția invocând predarea neconformă, chiar dacă acest drept nu i s-a conferit în mod expres prin procură.

De asemenea, în dreptul italian se consideră că mandatarul care este împuternicit să vândă un bun al mandantului ar avea puterea de a încheia un antecontract cu privire la acel bun, astfel încât acest act l-ar putea ține obligat pe mandant, diferențele dintre opțiune și mandat asemenea caz însă mandatarul neavând dreptul să încaseze prețul vânzării și nici să predea bunul promitentului-cumpărător [64].

Dispozițiile art. Dacă mandatarul acționează în limitele mandatului primit, efectele actelor încheiate de acesta vor fi diferite, după cum mandatul este cu sau fără reprezentare.

Astfel, când mandatul este cu reprezentare, actele fiind încheiate de mandant în numele și pe seama mandantului, acestea vor fi considerate ale mandantului însuși, care va fi legat direct față de terțul cu care a contractat mandatarul, ca și când le-ar fi încheiat personal, mandatarul nefiind parte ale acestora, nu este nici creditor nici debitor al obligațiilor aferente art.

În cazul în care mandatul este fără reprezentare, actele fiind încheiate de mandatar pe seama mandantului, dar nu și în numele acestuia, îl țin direct pe mandatar față de terț [art. Depășirea limitelor mandatului sub regimul C. Așadar, în principiu, dacă mandatarul încheia acte cu terții cu depășirea limitelor puterilor încredințate de mandant [65] de exemplu, a fost împuternicit printr-un mandat redactat în termeni generali să îndeplinească acte de conservare și de administrare pe seama mandantului, dar el face acte de dispoziție ori fără a avea împuternicire de exemplu, a fost împuternicit să vândă un anumit bun al mandantului, iar el a vândut altulmandantul nu devenea parte în actul juridic încheiat de mandatar cu terțul, nedevenind nici creditor, nici debitor față de terț.

Cu alte cuvinte, actul încheiat de mandatar cu terțul în asemenea condiții era ineficace față de mandant [66]fiindu-i inopozabil [67]în proporție cu depășirea limitelor mandatului [68]. Prin excepție, chiar dacă mandatarul ar fi depășit limita puterilor încredințate, actul juridic încheiat de mandatar în aceste condiții producea efecte față de mandant, dacă acesta ratifica expres sau tacit [69] actul încheiat de mandatar în aceste condiții, efectele ratificării fiind retroactive, cu începere de la data încheierii actului de către mandatar cu terțul, afară de cazul terților care ar fi dobândit înaintea ratificării drepturi asupra bunurilor formând obiectul raporturilor juridice născute între mandatar și terț [70].

În esență, era vorba despre acele situații în care, deși mandatarul nu avea puterea de a încheia un anumit act, terțul cu care încheia acel act se afla într-o eroare legitimă, fiind încredințat cu just temei de aparența existenței împuternicirii, astfel încât, în temeiul principiului erorii comune, mandantul era ținut la executarea actului încheiat de mandatar ca și când acesta ar fi avut împuternicirea necesară [72].

Afară de situațiile de excepție ale ratificării și ale mandatului aparent, pentru ceea ce mandatarul făcea dincolo de limitele mandatului primit, acesta era direct răspunzător față de terț pe temei delictual [73].

Aceasta întrucât actul încheiat cu terțul în numele și pe seama mandantului, așa cum am văzut, nu producea efecte față de acesta, fiindu-i inopozabil, iar în ceea ce îl privește pe mandatar, acesta nu se angaja personal față de terț, rezulta că singura posibilitate rămasă la dispoziția terțului era doar angajarea răspunderii delictuale a mandatarului față de el.

Față de mandant, în cazul depășirii limitelor mandatului, mandatarul era ținut să răspundă contractual, astfel cum au stat, bunăoară, lucrurile în diferențele dintre opțiune și mandat unei spețe în care comisionarul mandatar fără reprezentare a livrat unui terț marfa formând obiectul contractului de comision încheiat cu comitentul la un preț mai mic decât cel convenit cu acesta, fiind astfel obligat să îi plătească diferența de preț cu titlu de daune-interese [74].

În alte cuvinte, atunci când terțul, cu bună știință, accepta încheierea actului în condițiile date își asuma riscurile contractului astfel încheiat [75]afară de cazul în care mandatarul se obliga personal față de el, fie printr-o obligație de porte fort, prin care se angaja să obțină consimțământul mandantului, fi ca garant personal al executării obligațiilor decurgând din acel act de către cel pentru care a încheiat actul fără a avea împuternicire sau cu depășirea limitelor acesteia.

Depășirea limitelor mandatului sub regimul NCC În legătură cu depășirea limitelor mandatului, NCC conține o dispoziție de principiu la art.

Termeni și condiții

Sursa de inspirație o constituie reglementarea din C. VI, art. Potrivit art. În substanța sa, acest text de lege nu diferă esențial de reglementarea anterioară cuprinsă la art. Textul art.